Construcția studiată datează din secolul XV-XVI, fiind una dintre primele case construite pe urmele primului zid de fortificație al orașului Sibiu.

Unul dintre scopurile principale ale proiectului, în afară de restaurarea propriu-zisă a imobilului, este acela de a deschide pentru public anumite spații interioare ale clădirii.

La nivelul mansardei I, se propune amplasarea unei mediateci, care să cuprindă și fondul de carte actual al Muzeului, și a unor spații expoziționale dispuse spre fațadele libere ale clădirii, unde înălțimea liberă mică nu permite circulația. În scopul realizării unui spațiu coerent și pentru a pune în valoare structura istorică a șarpantei, se propune înlăturarea tuturor compartimentărilor ușoare existente.

Mansarda II adăpostește zona de lectură aferentă mediatecii. Și la acest nivel se propune înlăturarea tuturor compartimentărilor pe structură ușoară existentă, precum și a planșeului către pod. Se păstrează elementele structurale din lemn de la nivelul acestuia, însă se renunță la tăvănuire și la podirea grinzilor, eliberându-se astfel spațiul pe înălțime și punându-se în valoare șarpanta din lemn.

Prin conversia funcțională a celor două niveluri de mansardă a imobilului din spații de birouri în mediatecă, spații expo și zone de studiu, această clădire de patrimoniu devine accesibilă publicului larg, trecând dintr-un regim de utilizare privat în folosința tuturor celor interesați de cultură, de informație, de cercetare. Calitățile deosebite ale spațiilor pe care acest imobil le oferă, precum și amplasarea sa într-o poziție atât de privilegiată în cadrul orașului, fac din acesta locația perfectă pentru o astfel de funcțiune, aducând un plus de valoare centrului istoric al municipiului.